my-wind-of-change

E greu, e cat se poate de greu sa iei o hotarare care va trebui sa fie decisiva, sa alegi intre tine…si tine, intre trecut si viitor, intre tresarire uitata in monotonie si zumzet nou… de dragoste? Trist este faptul ca pare mult mai usor sa continui decat sa faci o schimbare, sa o iei de la inceput, pe un alt drum cu alti copacei. Si pana la urma situatia prezentata ar fi explicabila: trecutul il cunoastem, stim la ce sa ne asteptam, clar putine sanse pentru a ne mai surprinde ceva. Cu alte cuvinte trecutul nu are arme necunoscute si nu reprezinta un pericol pentru ca putem mereu intui urmatorul pas. Asadar trecutul e sigur, spre deosebire de viitor, proiectie incerta a propriilor noastre dorinte, unde nu vedem decat un drum tentant, dar dupa fiecare copacel cu flori frumoase, poate aparea acel ceva care sa ne faca sa ne regretam alegerea. Totul devine din ce in ce mai greu cand hotararea se impune si prietenul care de fapt tine la tine refuza, pentru binele lui, sa continuie sa-ti mai fie prieten atat timp cand tu, fiinta care te speri in fata timpului si a schimbarii, preferi sa ramai in trecut. Alegerea a fost simpla pentru ca, ramanand in trecut, nimic nu se schimba, insa lasitatea care a cauzat refuzul aduce cu sine pierderea unui prieten pentru care sentimentele nu sunt tocmai acelea normale, tipice…pierderea lui, pentru a doua oara, in aceleasi conditii.Pentru a doua oara am pierdut si o parte din mine, incet, dureros, inghitind lacrimile si incepartand amintirile, dar pastrand speranta devenita o picatura de apa intr-o zi caniculara.